luni, 7 decembrie 2009

Ce-am fost şi ce am ajuns


De la oligarhii roşii la inconştienţii portocalii
Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, a contat votul generaţiei din care fac parte. Deşi scârbiţi de modul în care înţeleg să facă politică cei ce ne cer voturile, de promisiunile neonorate, de antimodelele sociale şi morale pe care ni le oferă, adolescenţii din timpul revoluţiei-adulţii confruntaţi cu inechităţile de azi, aflaţi în ţară sau împrăştiaţi prin lume, au înclinat balanţa în mod decisiv.
Metodele josnice folosite în această campanie au indignat şi au jignit în aşa măsură electoratul încât spiritul civic a revînviat subit, dar tardiv. Politicienii ar trebui să priceapă din asta că propaganda neagră marca Hrebenciuc nu mai ţine, iar electoratul manevrabil educat pentru vot în timpul PCR nu mai există. Biologic a expirat. Să ne înţelegem: campania lui Băsescu a fost şi ea la fel de condamnabilă.Traian Băsescu însuşi este o calamitate de om-inflexibil, orgolios, părtinitor, incoerent, intrigant etc- dar jumătate din electorat a preferat să-i dea lui votul, şi nu social-dromaderului politic Mircea Geoană.
Dintre cei doi, cel din urmă reprezintă cu adevărat trecutul. Pe Geoană nu l-au învins nici mita electorală, nici voturile furate, practici valabile pentru ambele tabere. L-au învins minciuna, falsitatea şi propria lui slăbiciune. Când, în calitate de aspirant la preşedinţia statului, aduni la un loc atâtea figuri compromise şi pretinzi că vei guverna în interesul poporului cu ele, atunci ai o problemă cu electoratul pe care îl subestimezi. A fost evidentă disperarea cu care au acţionat grupările al căror numitor comun era doar păstrarea privilegiilor acaparate cu 20 de ani în urmă. Urâţenia hidrei comunistoide cu capetele ei regenerate periodic, astăzi având chipul lui Geoană a devenit mult prea greu de suportat. Atât de greu încât acest electorat a trecut peste neregulile mult prea grave ale guvernării sub Traian Băsescu ( împrumutul volatilizat de la FMI detaşându-se în acest context pentru că va avea urmări incalculabile).Conştienţi că ne aşteaptă vremuri crâncene, cu sau fără Băsescu, cei care l-au votat pe acesta au împlinit o profeţie şi aşteaptă o minune: responsabilzarea politicienilor în contextul în care aceştia vor trebui să valideze un guvern capabil să resusciteze economia şi să pună capăt instabilităţii. Mi-e teamă că vom mai avea de aşteptat până atunci şi că anul 2010 va aduce fie guvernul pe care îl vrea Băsescu, fie alegeri anticipate.


joi, 3 decembrie 2009

Gura lui Geoană vorbeşte despre Noua Ordine Mondială



În timp ce Băsescu face, emoţionat, demonstraţii despre trucajele lui Patriciu, prezidenţiabilul Mircea Geoană compară criza economică globală cu al treilea război mondial. El a declarat senin în această dimineaţă, într-o transmisiune directă pe Antena 3 că, ceea ce până mai ieri făcea parte din teoria conspiraţiei, Noua Ordine Mondială, este pe cale să se instaureze. Nu ştim încă dacă e de bine sau de rău, dar există o imensă literatură dedicată New Age, care conţine o serie întreagă de ipoteze îngrijorătoare, multe din ele confirmate prin măsuri guvernamentale de ordin recent. Cât de aproape să fim de ceea ce gura lui Geoană vorbeşte atât de riscant, în plină campanie electorală?

Chiar dacă în spaţiul nostru mioritic de o lungă perioadă de timp nu mai dezbatem decât subiecte electorale şi îi urmărim cu dezgust pe politicienii care îşi demască complicităţile în intenţiile lor inutile de a ne demonstra că unii sunt mai responsabili şi mai morali decât ceilalţi, lumea în jurul nostru e preocupată de lucruri mult mai grave. Pe fondul îngrijorărilor despre soarta planetei, îngrijorări alimentate interesat de marile companii energetice, peste câteva zile, la Copenhaga va începe controversatul summit asupra încălzirii globale, unde ONU speră să convingă 192 de state să semneze un nou tratat internaţional care să succeadă protocolului de la Kyoto, care expiră în 2012. Obiectivul acestui summit este de a lărgi acordul cu SUA, care au semnat protocolul de la Kyoto dar nu l-au ratificat niciodată, şi cu China, India şi Brazilia- statele cu cele mai ridicate emisii de CO2. Dacă toate statele vor conveni asupra cifrelor – este vorba de angajamentele de a reduce emisiile de dioxid de carbon până în 2020 în procente şi finanţări de proiecte- vor urma schimbări nebănuite iar noi ne aflăm, ca de obicei, în afara acestor probleme, deci incapabili de a negocia favorabil pentru noi măsurile globale ce se vor impune odată cu punerea în aplicare a celebrei Agende 21, adoptată în 1992 la Rio (Brazilia).

În Preambulul Agendei 21 se spune: "Umanitatea se află într-un moment decisiv al istoriei sale. Ne confruntăm cu o disparitate crescută între popoare şi în cadrul acestora, o creştere a sărăciei, tot mai multă foamete, tot mai multe boli şi tot mai mulţi analfabeţi, precum şi o deteriorare continuă a ecosistemelor de care depinde bunăstarea noastră. Prin integrarea şi respectarea sporită a intereselor cu privire la mediu şi dezvoltare vom reuşi să facem posibilă îndeplinirea necesităţilor de bază, ameliorarea nivelului de trai al tuturor oamenilor, o protecţie sporită şi o mai bună administrare a ecosistemelor şi un viitor mai sigur şi mai prosper. Nici o naţiune nu poate face acest lucru de una singură. Dar împreună putem: într-un parteneriat global pentru o dezvoltare durabilă."

[Textul integral, tradus în mai multe limbi, se află pe pagina de internet a Organizaţiei Naţiunilor Unite: AGENDA 21]



Pentru detalii pe acest subiect vezi si: