Ce-am fost şi ce am ajuns

De la oligarhii roşii la inconştienţii portocalii

Pentru prima dată în ultimii 20 de ani, a contat votul generaţiei din care fac parte. Deşi scârbiţi de modul în care înţeleg să facă politică cei ce ne cer voturile, de promisiunile neonorate, de antimodelele sociale şi morale pe care ni le oferă, adolescenţii din timpul revoluţiei-adulţii confruntaţi cu inechităţile de azi, aflaţi în ţară sau împrăştiaţi prin lume, au înclinat balanţa în mod decisiv.

Metodele josnice folosite în această campanie au indignat şi au jignit în aşa măsură electoratul încât spiritul civic a revînviat subit, dar tardiv. Politicienii ar trebui să priceapă din asta că propaganda neagră marca Hrebenciuc nu mai ţine, iar electoratul manevrabil educat pentru vot în timpul PCR nu mai există. Biologic a expirat. Să ne înţelegem: campania lui Băsescu a fost şi ea la fel de condamnabilă.Traian Băsescu însuşi este o calamitate de om-inflexibil, orgolios, părtinitor, incoerent, intrigant etc- dar jumătate din electorat a preferat să-i dea lui votul, şi nu social-dromaderului politic Mircea Geoană.

Dintre cei doi, cel din urmă reprezintă cu adevărat trecutul. Pe Geoană nu l-au învins nici mita electorală, nici voturile furate, practici valabile pentru ambele tabere. L-au învins minciuna, falsitatea şi propria lui slăbiciune. Când, în calitate de aspirant la preşedinţia statului, aduni la un loc atâtea figuri compromise şi pretinzi că vei guverna în interesul poporului cu ele, atunci ai o problemă cu electoratul pe care îl subestimezi. A fost evidentă disperarea cu care au acţionat grupările al căror numitor comun era doar păstrarea privilegiilor acaparate cu 20 de ani în urmă. Urâţenia hidrei comunistoide cu capetele ei regenerate periodic, astăzi având chipul lui Geoană a devenit mult prea greu de suportat. Atât de greu încât acest electorat a trecut peste neregulile mult prea grave ale guvernării sub Traian Băsescu ( împrumutul volatilizat de la FMI detaşându-se în acest context pentru că va avea urmări incalculabile).Conştienţi că ne aşteaptă vremuri crâncene, cu sau fără Băsescu, cei care l-au votat pe acesta au împlinit o profeţie şi aşteaptă o minune: responsabilzarea politicienilor în contextul în care aceştia vor trebui să valideze un guvern capabil să resusciteze economia şi să pună capăt instabilităţii. Mi-e teamă că vom mai avea de aşteptat până atunci şi că anul 2010 va aduce fie guvernul pe care îl vrea Băsescu, fie alegeri anticipate.