marți, 27 aprilie 2010

Legendă urbană cu Vodă, Zâna, Che Guevara şi o Coţofană


Purtătorii de caschetă, sperietorii din trafic ai adepţilor lui Bachus, sunt pe cale să dezlege o mare enigmă: de ce a zburat cât colo caragaţa-şefă din copac, tocmai când norocul îi surâdea şugubăţ.
Se făcea că într-o seară, după ce Vodă a sărbătorit la cârciuma personală „succesurile” care se ţin lanţ de capul lui, avu loc un mic eveniment. Beat de fericire că aleasa inimii sale îi era pe-aproape, şi din ce în ce mai aproape, omul a dat să întoarcă herghelia de cai putere, să se facă nevazut împreună cu Zâna, la adăpostul nopţii, căci ziua trăieşte exilată într-un mediu ostil, urât mirositor şi plin de nuduri în sezonul cald. Când colo, să vezi belea! Două iepe rătăcite s-au pus contra, au luat câteva copite, protejate  ce-i drept cu cauciuc de 4x4,  şi nici că au vrut să se mai dea din drum. Cum tărăboiul era mare, hop! şi echipajul de cowboy dotaţi cu girofar.
În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare, umbra legii se întinde tot mai mare şi mai mare, căci cei doi cowboy aveau  alcooltestul în dotare. Nu fu chip de împăcare decât după apelare, când o caragaţă mare a pornit în deplasare să vadă ce s-a-ntâmplat. Cum furia-mpărătească nu fu chip s-o domolească, iepele ţipând şi ele, caragaţa noastră, vere,  a-ncercat să dea din pene, pe Vodă să-l apere. Însă-n grupul cel cinstit cineva a ciripit. Cu auzu-i ascuţit , Che Guevara s-a zburlit şi degrabă a pus preţ pe un set de epoleţi. Căci pe Vodă îl voia, nu stăpân, ci-n lesa sa.
Caragaţa noastră, biata, a-nghiţit în sec şi gata! Cum a ratat misia, şi-a semnat demisia.
Şi-am încălecat pe-o şea şi v-am spus poveste-aşa. Unii spun c-ar mai urma: „Vodă şi cu zâna lui, serialul anului”.

5 comentarii:

  1. Atentie: nu validez comentariile ce contin nume de persoane. Este un pamflet, tratati-l, va rog ca atare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Lordul John

    Se zvonise prin ziare
    Că-n Irlanda e-ntr-un sat
    Un bărbat grozav de tare.
    Lordul John, prinzând de veste
    Cine e şi de-unde este,
    Pleacă-n grabă ca să vadă
    Dacă e adevărat.

    Ca mulţi lorzi de viţă veche
    Din întunecatul Nord,
    Lordul John e-ntr-o ureche:
    Fluieră pe drum şi cântă
    Şi e cel dintâi la trântă.
    Şi-i voinic fără pereche,
    Şi e cel mai tare lord.

    A găsit în urmă satul;
    Pe ţăran el l-a găsit
    Ocupat cu măturatul
    Curţii. Şi, ochindu-l bine,
    Lordul drept spre dânsul vine
    Şi descalecă degrabă
    Făr-a zice “bun sosit”.

    Ş-apoi gata de luptare!
    - “Tu eşti Willy Spucker?” – “Eu.”
    - “Spun că eşti grozav de tare
    De ţi-a mers cuvânt prin lume,
    Eu din Londra vin anume,
    Să ne punem la-ncercare.
    Trântă deci cu tine vreu!”

    Willy Spucker se cruceşte,
    Simte palmele că-i ard,
    Leneş târnul şi-l propteşte;
    Scuipă-n palme şi se-ntinde
    Şi pe lord de brâu îl prinde,
    Sus o dată-l răsuceşte
    Şi-l azvârle peste gard.

    - “O să stau acum cu tine
    Să mă lupt… Mai vrei ceva?
    Auzi tu, cu ce gând vine!”
    Lordul John privind cu jale
    Şi ţinându-se de şale:
    - “Să-mi azvârli, te rog, creştine,
    Şi cel cal, să pot pleca!”

    RăspundețiȘtergere
  3. Tanti Costea, esti buna pamfletista, felicitari. Sa ai parte de noroc la drum de seara.

    RăspundețiȘtergere
  4. LOL si LOL... si aplauze. Le meriti!

    RăspundețiȘtergere
  5. auzi..da tu o stii pe zana? nu de alta, da e conlocuitoare din vidin

    RăspundețiȘtergere

Comentariile dvs vor fi vizibile doar după validare.