Deputatul condamnat si autosuspendat din PDL, Eugen Badalan, participa la sedintele de partid

PDL Brăila, sub conducerea lui Constantin Dumitriu, atinge cele mai înalte culmi ale ridicolului. In aceasta seara, la ședința Comitetului Director Județean, Dumitriu s-a simțit obligat ( de ce anume, doar el știe) sa-l invite si pe autosuspendatul Eugen Badalan, deputatul condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare pentru prejudicierea statului român. Sau, cel puțin așa a pretins împricinatul când a văzut fețele lungi ale pedeliștilor prezenți la ședință când Bădălan și-a făcut apariția, cu tupeu, printre ei. Aceasta, în timp ce cu câteva ore mai înainte, în Parlament, unul dintre liderii PDL comenta că nu înțelege povestea cu autosuspendarea și că ar trebui să fie exclus fără nicio altă discuție.
Solidaritatea lui Dumitriu cu deputatul condamnat a fost remarcată și în timpul zilei, la depunerea coroanelor de flori la troița de pe platoul primăriei, președintele PDL Brăila fiind singurul șef de partid care a absentat de la acest eveniment. Probabil s-a temut de huiduielile previzibile ale revoluționarilor care știu exact cu cine s-a solidarizat Dumitriu: cu un fost ofițer care, în decembrie 1989, s-a remarcat prin ordinele date împotriva civililor sătui de regimul comunist pe care Bădălan îl apăra cu îndârjire.
Și incă o informație de la CDJ, din această seară, care îl afundă pe Dumitriu în penibil: neputând spune ce a făcut el bun pentru PDL Brăila, s-a apucat să-i pună la zid pe cei exclusi din partid acum un an pe motiv că erau oamenii lui Stancu, iar el, spre deosebire de ei, n-ar fi. Oare nu PDL votează fără discernământ toate aberațiile administrației PSD, și nu președintele parașutat de la Galați al PDL Brăila e atât de omenos cu Bunea Stancu încât îi plânge pe umăr că-l persecută puterea din care teoretic face și el parte, pe motiv că și-a băgat mâinile în sacul cu bani publici până dincolo de cot?
Când ți se dă o  asemenea armă împotriva adversarului și nu o folosești, ori ai renunțat la luptă, ori adversarul nu-ți e, de fapt, adversar. Și mai are și nerușinarea să-și inventeze dușmani și să se plângă la televiziune că-i victimă. O fi, dar a propriei sale imposturi!