Unirea Principatelor Romane s-a realizat acum 152 de ani, constiinta natiunii nu s-a definitivat nici azi

Cei 152 de ani scursi de la unirea Principatelor Romane Tara Romaneasca si Moldova nu au fost suficienti pentru definitivarea personalitatii etnice a poporului roman, situatie explicabila atata vreme cat conturul geografic este neispravit iar pe teritoriul limbii romane exista inca bariere. De aici, si haosul din Romania ultimilor 20 de ani, tradarea intereselor nationale de catre elita conducatoare si lipsa de coeziune a poporului, dupa ce nationalismul si patriotismul care au caracterizat"epoca de aur" au disparut odata cu Nicolae Ceausescu.
Caracterizarea cea mai adecvata a romanilor o face istoricul D.Draghicescu, la inceputul secolului XX: "rasa occidentala cu obiceiuri orientale".
El spune ca "imprasiterea in care se gaseste inca neamul romanesc, ciopartit si subjugat in state vecine puternice, a impiedicat si va mai impiedica evolutia caracterului si inteligentei romanesti".
Modul in care se desfasoara istoria noastra, lipsa de viata istorica propriu-zisa, amestecul istoriei noastre cu a altora care au determinat cum au vrut cursul istoriei romanesti, impunandu-ne in toate vointa si capriciile lor, au facut ca mentalitatea si caracterul romanilor sa fie marcate de incoerenta in actiune, de viata morala sovaielnica si una intelectuala fara forme precise. Privind din acest unghi, momentul de la 24 ianuarie 1859 poate fi explicat tot prin influente straine. Gheorghe Jurma ridica putin acest val, apeland la contextul european si istoria "secreta", cea care explica de ce marile evenimente din istoria popoarelor nu apar din senin si au elemente comune.

"In 1859, existau trei loji masonice de obedienţă franceză, cu acelaşi nume: „L'Etoile de Danube" la Bucureşti, Iaşi şi Galaţi; la cea dintai venerabilul, avînd calitatea de Mare Maestru, era I. C. Brătianu, la cea din urmă venerabil era colonelul Alexandru loan Cuza. Intrucît delegaţia europeană sosită pentru supravegherea alegerilor din ianuarie 1859 era formată în întregime din fraţi masoni, la sfatul acestora către fraţii români de a alege aceeaşi persoană în ambele principate, lojile masonice decid desemnarea lui Al. l. Cuza. Istoria secretă rezolvă simplu un act capital al istoriei româneşti.
Reformele lui Cuza au fost de inspiraţie masonică: secularizarea averilor mănăstireşti, împroprietărirea ţăranilor, abolirea sclaviei ţiganilor etc. Pentru acestea şi pentru altele, Cuza apelează la forţă, intrînd treptat în conflict cu Masoneria, iar în 1862, după unii autori, chiar desfiinţează loja Steaua Dunării din Bucureşti, înlocu-ind-o cu loja Alexandru loan Cuza.
Dar dacă masoneria l-a adus la putere, tot ea l-a doborît, prin lovitura de stat din 1866. Se pare că încă din 1864 se constituie societăţi culturale (şi politice) care îi concentrează pe potrivnicii domnitorului.                                        _
La sugestia lui Napoleon al Ill-lea (acelaşi care a sprijinit - din aceleaşi motive - unirea românilor, spre a dejuca interesele Turciei şi Rusiei), complotiştii l-au adus pe prinţul Carol, din familia Hohenzollern-Sigmaringen, o familie de masoni (Radu Comănescu, Em.M. Dobrescu). Aşa s-a instalat regele Carol l. Sub domnia lui, francmasoneria română ia un mare avînt, astfel încît în 1880 se înfiinţează Marea Lojă Naţională a României.
In legătură cu Alexandru loan Cuza s-au formulat mai multe opinii, în afara celei evidenţiate ceva mai sus prin condeiele lui Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu. Una din ele pune sub semn de întrebare chiar calitatea de mason a domnitorului. O alta contestă unele aserţiuni cum ar fi de exemplu aceea a desfiinţării lojii „Steaua Dunării". Chiar dacă numele lui Al. l. Cuza nu este nominalizat în lista francmasonilor moldoveni alcătuită de Vasile Pogor (sursă documentară importantă), există suficiente argumente care pledează pentru a-l include pe primul domnitor al principatelor în fruntea celor care reprezintă francmasoneria română. De altfel străbunicul şi unchii acestuiase regăsesc în evidenţele unor loji masonice în 1992, printr-un Decret special, Supremul Consiliu al Ordinului Masonic Român de la Paris a instituit Marea Medalie de Onoare şi Merit „Alexandru loan Cuza Princeps". Aceasta reprezintă cea mai înaltă distincţie a Supremului Consiliu Masonic Român (al cărui sediu este la Paris) care se atribuie personalităţilor de înalt rang care au adus servicii deosebite poporului român. Medalia însăşi este un argument în favoarea ideii că Alexandru loan Cuza a fost mason. Simbolul său de prinţ al unităţii românilor pare să fie important pentru masonerie". 
De altfel, Francmasoneria Română Unită şi-a desfăşurat reuniunea de unificare la 24 ianuarie 1934. Mai multe loji au purtat numele lui Alexandru loan Cuza. Tot astazi, se implinesc 18 ani de la reaprinderea Luminii Masonice, ritual in urma caruia in Romania a fost reinfiintata Marea Loja Nationala.
La 24 ianuarie 1993, trei loje din Romania – care se aflau in obedienta Marelui Orient al Italiei – au fondat Loja Nationala, iar Lumina a fost primita de la Puterile Masonice Universal Recunoscute.

Bibliografie: 
D.Draghicescu, "Din psihologia poporului roman"; Ed. Albatros,1996;
Gheorghe Jurma, "Conspiratia universala", Ed. Timpul, 1994;