PDL forteaza alegerile anticipate sau bate saua sa priceapa liberalii?

 In timpul negocierilor pentru formarea guvernului, la sfarsitul lui decembrie 2009, lansam ipoteza ca, in situatia in care nu se poate alcatui un executiv care sa indeplineasca criteriile presedintelui (iar actualul cabinet improvizat nu pare a mai avea zile multe) am putea avea alegeri anticipate in 2010. Dupa cum evolueaza criza politica, ipoteza nu e lipsita de sens, daca e sa judecam dupa momentul pe care si l-a ales Roberta Anastase, presedinta Camerei Deputatilor, de a face apel la presedintele Senatului pentru a incepe procedura de trecere la parlamentul unicameral.

Ne amintim cu totii ca, la negocierile cu partidele parlamentare, Traian Basescu l-a rugat in vazul natiunii pe liderul PNL,Crin Antonescu, sa participe la formarea guvernului. Acesta nu numai ca nu a acceptat, dar a si adoptat ulterior o strategie aiuritioare, care nu tine cont de realitatea politica. Nu s-a multumit sa pozitioneze declarativ PNL in opozitie, ci si-a propus un obiectiv complet idiot. Scuzati termenul, dar altul n-am. Nu inteleg prin ce argumente socio-politice si nici logica dupa care un partid care reprezinta a treia forta politica, doar datorita unei legi electorale strambe, se poate imbata cu ideea ca ar fi in stare sa scoata de pe scena politica un competitor aflat la guvernare. In acest moment, PNL se afla in destructurare, iar strategia “ori noi, ori ei” e de-a dreptul sinucigasa.
Nici Crin Antonescu, si nici celalalt lider de partid aflat mai degraba in degringolada, decat in opozitie – Mircea Geoana- nu inteleg un lucru elementar: ne place sau nu (excludem ideea de frauda deoarece, daca a existat, ea a fost comuna tuturor competitorilor), Traian Basescu si PDL au ajuns la putere pentru ca asa a vrut mare parte din populatie.Si nu e vorba de populatia pe care s-au obisnuit politicienii s-o manevreze de 20 de ani, ci cea activa, care a inclinat de data aceasta definitiv balanta. Raman la parerea ca voturile celor din strainatate s-au adaugat celor exprimate de romanii de varsta medie, care au iesit la vot, satui sa le mai decida pensionarii viitorul.Este un lucru care nu mai poate fi schimbat in conditii normale decat la urmatoarele alegeri. Iar strategia “ori noi, ori ei” implica mijloace de lupta ce transced democratia, si chiar nu e cazul sa dezvoltam acest subiect.

Acum, cand partidele importante si-au programat congresele nationale si se pune problema schimbarii garniturilor, se intampla un fenomen interesant. Neavand niciun fel de relatie institutionala cu Senatul, presedinta Camerei Deputatilor, Roberta Anastase, se roaga prin presa de Mircea Geoana, presedintele camerei care ar urma sa dispara intr-un viitor parlament unicameral, sa convoace Birourile Permanente pentru alcatuirea comisiei tehnice de revizuire a Constitutiei. Iar liderul PSD, preocupat in primul rand sa nu scape haturile la partid se face ca nu aude. In schimb, aude un alt lider al PNL- Calin Popescu Tariceanu, cel care, spre deosebire de Crin Antonescu, nu respinge intrarea la guvernare alaturi de PDL, cel care a identificat corect mijlocul prin care PNL se poate salva de la disolutie. Si declara in conferinta de presa ca gaseste fireasca si oportuna dezbaterea privind revizuirea Constitutiei, astfel incat trecerea la parlamentul unicameral in viitoarea legislatura, si a subliniat ca despre viitoare legislatura este vorba, sa aiba loc in conformitate cu dorinta romanilor exprimata la referendum.Eu interpretez interventia lui Tariceanu ca pe un semnal pentru toata clasa politica, prin care transmite ideea ca a continua izolarea PDL este riscant pentru toata lumea, inclusiv pentru formatiunea politica care, in acest moment, ar trebui sa constituie forta de opozitie, dar care lasa impresia ca vrea sa prelungeasca complicitatile dictate din teritoriu, la presiunea baronilor dedulciti la putere.
Punand aceste evenimente in contexul convulsiilor din interiorul partidelor inainte de congresele nationale, am putea crede ca gestul Robertei Anastase si interventia lui Tariceanu au ca scop “intimidarea” parlamentarilor liberali care urmeaza linia nerealista trasata de Antonescu pe de o parte, dar si, ca efect secundar, fortarea PSD de a se debarasa de actualul lider, la fel de fixat si el pe o retorica depasita. Totul, cu scopul de a normaliza climatul politic si de a netezi calea unui guvern cu sustinere parlamentara reala.