Testamentul maresalului Ion Antonescu; despre demnitate si onoare

"Viata nu merita traita decat in demnitate. Am luptat pentru demnitate si pentru onoare, ceea ce natiunea noastra are cel mai putin. N-am vrut sa accept tradarea si voi ramane un exemplu pe care  istoria noastra l-a dat cel mai rar".  (Maresalul Antonescu in filmul Inceputul adevarului -vezi linkul)

"Popor roman,
 Sunt mandru ca am facut parte dintr-o natie cu dubla ascendenta: romana si daca. Am luptat in doua razboaie pentru gloria ta. Sunt fericit sa cobor cu cateva clipe mai devreme langa martirii tai. Toti au luptat pentru drepatea ta. Unii dintre fostii mei colaboratori au cautat sa se desolidarizeze de mine. Eu nu ma voi desolidariza de greselile lor. Las tarii tot ce a fost bun in guvernarea mea. Tot ce a fost rau iau asupra mea, in afara de crima. Daca as fi fost un invingator, as fi avut statui in fiecare oras al Romaniei. Cer sa fiu condamnat la moarte si refuz dinainte orice gratiere. In felul acesta voi fi sigur ca voi trai pe pamantul patriei. In schimb voi, ceilalti, nu veti fi siguri ca veti mai fi aici atunci cand veti fi morti. Vreau sa spun poporului roman, parafrazand pe Scipio Africanul:  tie, popor ingrat nu-ti va ramane nici cenusa mea".
(El a rostit aceste vorbe in fata "Tribunalul poporului"- un tribunal alcatuit din comunistii adusi la putere de Regele Mihai, dar si in  fata plutonului de executie. Militarul de cariera si vizionar ("nu de Germania trebuie sa se teama Europa, ci de Rusia"), Ion Antonescu a fost considerat criminal de razboi pentru ca a decis intrarea Romaniei în cel de-al Doilea Razboi Mondial („Sfântul război pentru reîntregirea teritorială”), de partea puterilor Axei si a dorit iesirea onorabila din acest razboi, si nu prin tradarea care ne-a adus dispretul tuturor. Scopul sau fost pana la sfarsit obtinerea retrocedarii teritoriilor românești cedate în 1940, sub presiunile Germaniei,  în urma pactului Ribbentrop-Molotov).