Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / si tarii mele minima dreptate!"(De la un cardiac, cordial)
"Noi nu suntem un popor orfan, nu suntem culesi de la cresele Europei"
Tatiana Stepa - Si totusi vine toamna
Tatiana Stepa - Poem cu umeri goi
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Fie-i mereu amintirea frumosa prin versul si melosul cu care a alinat suferinti sufletesti, ani si ani. Treceti peste resentimente politice si sa pastram momemnte de reculegere poetului si omului Adrian Paunescu.
RăspundețiȘtergerePios omagiu la despartire!
primeste-l doamne langa eminescu
RăspundețiȘtergereDin nou, Dacii liberi
RăspundețiȘtergereNoi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.
Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.
Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.
Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.
Multumesc pentru aceasta poezie. N-o stiam. Cati dintre noi mai simtim asa? Paunescu mi-a hranit tot timpul iluzia ca nu am devenit niste zombi. A gandit si a simtit colosal. Dumnezeu sa-l ierte si va multumesc ca opriti o clipa si pe blogul meu. Aceste reactii dovedesc ca inca ne mai unesc valori comune.
RăspundețiȘtergere„Sunt trei sute saizeci si cinci de rasarituri de soare si trei sute saizeci si cinci de apusuri. Sunt cincizeci si doua de duminici pe care le puteai trai ca viermele sau le puteai zbura. Unde dracu’ sa le zbori? Iarta-ma ca m-am luat cu filosofia si am uitat cit suntem de paziti, tocmai ca sa nu zburam.”
RăspundețiȘtergereS-A STINS O FLACARA IN MINE,
RăspundețiȘtergereS-A STINS O FLACARA IN NOI,
O GENERATIE INTREAGA,
L-ASEAZA-ACUM INTRE EROI!
Requiescat in pace!
Odihneasca-se in pace! Ne-a parasit un mare roman si un mare patriot. Dar noi am ramas si ne sta in putere sa ii ducem spiritul mai departe.
RăspundețiȘtergere